luni, 18 noiembrie 2013

Ștefan Ciobanu - de-a bușilea prin aer



         Ştefan Ciobanu este deja la al treilea său volum, alcătuit pe de-o parte din poezii noi, cât & din poeme ceva mai vechi. Un soi de best of, unde  maturitatea, coerenţa stilistică & vocea distinctă a poetului, sunt uşor discernabile .
         Autorul propune o carte-pariu, mizând pe metaforă într-un context în care aceasta se află în plină contestare, pe delicateţe într-un moment în care duritatea e vehiculată în forme din ce în ce mai hardcore. Când majoritatea autorilor tineri aleg fie neoexpresionismul visceral, fie minimalismul, Ştefan Ciobanu refuză soluţiile poetice la îndemână & optează- în răspărul poeziei la modă în zile noastre- pentru o formulă poetică ce-şi propune să exorcizeze un cotidian sordid & uncool, cu ajutorul unei fantezii venite pe siajul suprarealist. De-a buşilea prin aer este un volum care se remarcă printr-o imagistica bogată (uneori pletorică), printr-o formă de delicateţe, un volum altfel, care sper că nu va rămâne fără ecou.

Voi posta doua dintre poeziile pe care le găsiţi în volumul apărut recent la editura Tracus Arte:
imense
vor veni caii
pentru fiecare om câte unul
şi ne vor împinge din aşternuturi
cu marile lor boturi umede
ne vor scoate din case zvârlindu-ne pe scări

ne vor împinge aşa printre blocuri pe străzi prin oraşe
vor ajunge cu noi pe câmpii
prin păduri

ni se vor lipi de pleoape frunze şi crenguţe

pe sub cea mai frumoasă paradă de nori
vor intra în ape şi ne vor rostogoli pe fundurile oceanelor
ca pe nişte trunchiuri de copaci
caii de lemn ai copilăriei cu boturile mari

imense


esenţa

eram fericiţi omorâserăm împreună
căpcăunul care ne teroriza oraşul
cu toţi i-am împins cuţitul enorm în inimă

stăteam uşuraţi cu zâmbetele mânjite de sânge
beam bere petreceam chiuiam şi ne uitam la el satisfăcuţi
cum îi ies trenuri prin vene cum îi cresc clădiri pe trup
cum i se împleticesc biserici prin plete
cum spune poezii şi cum cântă în somn

cum îi ies ape şi munţi pe gură

dar noi eram fericiţi
omorâserăm împreună căpcăunul
şi puteam să facem dragoste
sub stelele lui de pe piept