duminică, 15 decembrie 2013

Gravitaţia - Dmitri Miticov*

1. Ne-au învăţat noţiunile încă din şcoală:
au spus singurătate
şi ne-am apucat să despărţim în silabe,
dar vine o seară cînd intrăm în casă,
închidem uşa în urmă
şi se lasă liniştea,
iar asta e toată viaţa
2. dacă stai pe spate lacrimile se adună
în ochi apoi alunecă în păr aceasta
este gravitaţia
bere blondă şi arămie şi neagră mergem
în pub mergem în club rupem etichetele şi aca-
să depresia
te trezeşti verifici cît e ceasul mai
dormi puţin te trezeşti şi te uiţi iar la ceas uite
zilele noastre
ţi-a venit să te duci într-un loc sau la
cineva stai puţin că nu se mai poate aceasta
este memoria
3. Ne-au spus disperare şi frică
şi am început să căutăm sinonime şi rime,
dar într-o zi mîinile rămîn suspendate
deasupra tastaturii,
creierul trimite comenzi în direcţii greşite
şi nici măcar nu ştim
cît ar putea să dureze

* Am postat acest poem, pentru că dintre cele câteva sute (mai probabil mii) de poezii citite în 2013, aceasta ar intra fără dubiu într-un top ten. Poezia a apărut în volumul Dmitri: uite viaţa ( Ed. Max Blecher), cât şi în volumul-antologie Alţii (Ed. Brumar).